“Istoricul” benzii de 7 MHz

 

Istoria radioamatorismului si a benzii de 7 MHz (40 metri) este complexa. inainte de conferinta de la Cairo din 1938, radioamatorii aveau in folosinta exclusiva o banda de 300 kHz, de la 7000 la 7300 Khz, valabila pentru toata lumea, care atunci nu era impartita in trei regiuni radioamatoricesti (IARU).

Odata cu aparitia nazismului si a razboiului in Europa si Orientul indepartat, au aparut presiuni politice pentru extinderea benzii de emisie in favoarea statiilor de radiodifuziune. Astfel, pentru regiunile I si III s-a redus latimea de banda cu 150 kHz, regiunea a II-a ramanand neschimbata.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial situatia pentru regiunile I si III nu s-a imbunatatit. Speranta de democratie a lumii nu s-a concretizat si pentru “ham-ii” dinafara Americii!

In 1947, la Conferinta de la Atlantic City, New Jersey, latimea de banda pentru regiunile II si III a fost redusa cu 200 kHz in favoarea statiilor de radiodifuziune ce activau in regiunile I si III.

Dupa cum se stie, undele radio nu pot fi limitate la o regiune (mai ales cele de frecvente mai joase), astfel ca doua treimi din banda alocata radioamatorilor din regiunea a II-a este ocupata in timpul noptii de statiile de radiodifuziune ce lucreaza cu putere mare.

Sunt si unele tari cu alte restrictii, ca de exemplu, acordarea intervalului 7000-7050 kHz statiilor fixe.

Traducere de YO2CC si YO2LPB dupa “World Radio”, septembrie 2001

(Dupa YO/HD  Antena nr. 78/decembrie 2002)