Daca toti tinerii din lume …

 

     Cei mai in varsta isi amintesc cu nostalgie despre filmul cu acest nume, care a rulat pe ecranele noastre in a doua jumatate a anilor '50. Pentru exceptionalul mesaj de solidaritate pe care il transmite, reluam, dupa revista "Radioamatorul", nr. 2/1957, povestea prezentata in acest film:

 

La cateva sute de mile de coasta bretona, in apele Marii Nordului navigheaza vasul de pescuit francez "Lutece". La bord, doisprezece marinari si capitanul Le Guellec.

Viata linstita de pe vas este deodata intrerupta…intr-o dimineata unul din oameni cade bolnav. Dupa el si altii…Marinarii prezinta simptome grave: vederea se impaienjeneste, urechile nu mai aud, oamenii nu se mai pot tine pe picioare. La bord nu exista medic.

La postul de radio de pe vas, capitanul Le Guellec lanseaza apelul general ""SSTKXL. Catre toti! Catre toti! Raspundeti urgent! Avem bolnavi la bord!". Dar nimeni nu raspunde. Emitatorul s-a defectat.

Este dupa amiaza, ora cinci fara un sfert. Alti marinari cad doborati de boala. Sunt sanatosi numai capitanul Le Guellec, secundul sau Jos si fochistul vasului, arabul Mohammed, pe care Jos nu-l poate suferi.

Le Guellec are pe vas si o mica statie de radioamator pe unde scurte. Apelul de pe vasul "Lutece" este lansat in eter. Cine il va intercepta?

La mii de kilometri departare, intr-un sat african, Dapango, din Togo, italianul Alberto, proprietarul unui magazin si pasionat radioamator, receptioneaza impreuna cu prietenul sau, invatatorul Lagarrigue, apelul de pe "Lutece". Ei cheama imediat un medic si il pun in legatura cu vasul "Lutece". Capitanul vasului descrie simptomele bolii, apoi medicul pune diagnosticul. Este o boala deosebit de grava: intoxicatie botulica, datorata unor conserve alterate din carne de porc. Singurul remediu este injectarea bolnavilor in cel mult douasprezece ore cu un ser care nu se prepara decat la "Institutul Pasteur" din Paris. Viata a doisprezece oameni este acum in mainile acestor radioamatori.

Este ora opt seara. Din Togo, Alberto lanseaza un apel urgent; "Chemam Parisul". Raspunde Jean Louis - F8YT - un tanar tehmician. El noteaza cu incordare mesajul medicului din Togo, care il trimite la un prieten al sau din Paris, doctorul Largeau, rugandu-l sa procure serul.

In Bulevardul Clichy la numarul 430 bis nu mai locuieste decat sotia doctorului Largeau. Sotul ei a murit cu o luna in urma Tanarul o convinge sa participe si ea la salvarea vietii unor oameni care asteapta ajutor.

Jean Louis il Christine incep sa actioneze. in miez de noapte, amandoi pornesc dupa ser, izbutind sa obtina 48 de fiole. Serul trebuie acum expediat. Dar cum? E miezul noptii si pana la ziua orele sunt numarate. Se reped la aeroport. Un avion francez urmeaza sa plece spre Munchen. Formalitatile sunt insa complicate, dureaza si avionul decoleaza fara pachetul de medicamente.

O ora mai tarziu, un avion polonez pleaca de pe un alt aeroport. Christine Largeau alearga la aeroport, in timp ce Jean Louis stabileste legatura cu Karl (DL3YL), un radioamator din Munchen.

La douasprezece si jumatate noaptea avionul polonez decoleaza, insotitoarea avionului acceptand sa ia pachetul predat de Christine Largeau.

Dar avionul polonez nu face escala la Munchen, ci la Berlin, in sectorul democrat. Karl asteapta zadarnic. El este orb - o victima a razboiului - de aceea nu precupeteste nici un efort pentru salvarea unor vieti omenesti.

Karl izbuteste sa stabileasca legatura cu un aviator american din zona vestica a Berlinului. Acesta consimte sa se deplaseze in sectorul democrat pentru a prelua medicamentul de la insotitoarea poloneza si a-l incredinta unui avion care sa-l duca spre Copenhaga. Fiind grabit, el nu mai are timp sa ceara autorizati a de trecere, si astfel, dupa ce primeste pachetul cu medicamente este retinut de organele de control. Ofiterul sovietic cu care sta de vorba intelege situatia.

Imediat un avion sovietic primeste ordin sa decoleze cu destinatia Copenhaga, in timp ce ofiterul anunta autoritatile daneze si norvegiene. De la Copenhaga, un avion preia serul pentru a-l transporta spre Oslo. De aici, un avion norvegian se indreapta spre locul unde se afla "Lutece". Intre timp, au cazut si capitanul Le Guellec si secundul sau.

Avionul salvator ajunge deasupra vasului. Medicamentul a fost lansat. De pe bord, intr-un suprem efort, bolnavii urmaresc parasuta care s-a deschis. Medicamentul cade insa in valuri, si numai datorita eroismului lui Mohammed, care isi risca viata aruncandu-se in valuri, este pescuit si adus pe punte.

Au trecut opt zile. Vasul "Lutece" intra in portul Concarneau. Toti marinarii sunt teferi. Orasul intreg a venit sa-i intampine. Sosirea este retransmisa prin radio.

Lacrimile calde din ochii mamei tanarului Benj, ale sotiei capitanului Le Guellec si ale tuturor celor care ascultau retransmisia sunt multumirile pe care accstia le aduc acelora care, prin devotamentul lor, au contribuit la salvarea vietii marinarilor de pe "Lutece".

 Dupa YO/HD Antena, nr.66/decembrie 2001